Cine deține drepturile și fișierele după ce plătești proiectul

Întrebarea sună simplu. Am plătit logoul, e al meu, nu?

Nu automat. Și nu e o chichiță de contract, e ce scrie în lege.

Legea nr. 8/1996, art. 47 alin. (1): „În cazul contractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale aparțin autorului.”

Adică: dacă în hârtia pe care ai semnat-o nu scrie negru pe alb că ți se cedează drepturile, ele rămân, patrimonial, la studio. Ai plătit un serviciu. Transferul drepturilor e un act separat, care trebuie scris.

Scriem asta ca studio de design, despre studiouri de design. E incomod, dar e mai bine să-l afli de la noi decât de la un avocat, peste trei ani, când vrei să vinzi firma.

Ce trebuie să conțină clauza

Legea nu se mulțumește cu „drepturile trec la client”.

Art. 42 alin. (1): „Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise și să menționeze, pentru fiecare dintre acestea, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația titularului dreptului de autor. Absența oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părții interesate de a cere rezilierea contractului.”

Deci cinci lucruri, pentru fiecare drept în parte: ce drept, pentru ce utilizări, pe cât timp, cât de larg, pentru ce bani. Lipsește unul, și partea interesată poate cere rezilierea.

Încă două reguli care se uită des:

Art. 43: „Existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia.”

Înțelegerea pe mail sau pe telefon nu se poate dovedi ca cesiune.

Art. 40 alin. (4): „Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres prevăzut în contract.”

Dacă nu scrie „exclusiv”, nu e exclusiv. Studioul poate folosi mai departe lucrarea, în limitele convenite.

Fișierele nu sunt drepturile

Cea mai frecventă confuzie. Ai primit arhiva, ai fonturile, ai AI-ul și SVG-ul. Deci ai tot, nu?

Art. 48 alin. (6): „Dobândirea proprietății asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăși un drept de utilizare asupra operei.”

Fișierul pe hard disk și dreptul de a-l folosi comercial sunt lucruri separate. Poți avea primul fără al doilea. Cere-le pe amândouă, explicit.

La cod, regula se întoarce pe dos

Aici majoritatea oamenilor presupun greșit în cealaltă direcție.

Art. 75: „În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulți angajați în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori după instrucțiunile celui care angajează, aparțin acestuia din urmă.”

La software, implicit merg la cel care a angajat sau a dat instrucțiunile. Opusul regulii de la design. Un proiect care are și identitate vizuală, și site, trece prin două regimuri diferite în același contract.

Și încă una, care contrazice intuiția:

Art. 76 alin. (2): „Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică și transferul dreptului de autor asupra acestuia.”

Ce nu poți obține, oricât ai plăti

Art. 11 alin. (1): „Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări.”

Dreptul designerului de a fi recunoscut autor rămâne al lui. Nu îți limitează cu nimic folosirea lucrării, dar nu se cumpără.

Tot așa, art. 42 alin. (2): o clauză prin care cineva ar ceda toate operele sale viitoare e lovită de nulitate absolută. Dacă vezi așa ceva într-un contract, e un steag roșu despre cine l-a scris.

Ce să ceri, concret

Înainte să semnezi, cere ca în contract să apară, enumerate: drepturile cedate, utilizările acoperite, durata, întinderea, remunerația. Separat de ele, cere lista fișierelor pe care le primești la final și licențele de font și de fotografie pe numele firmei tale. Și pune domeniul, găzduirea și conturile de analytics pe firma ta din prima zi, nu pe furnizor.

Nu dăm consultanță juridică și nu ne dăm avocați. Articolele de mai sus sunt publice, în forma consolidată de pe portalul legislativ, și orice avocat ți le confirmă în zece minute. Rostul textului ăstuia e să știi ce să întrebi.

Cum gândim noi

La noi clauza de cesiune e în contract de la început, nu se negociază la final, iar lista de livrabile e scrisă cu nume de fișier și format. Lucrăm la identitate de brand și la site-uri care rămân ale clientului, inclusiv când clientul pleacă la altcineva.

Un studio care se ferește de discuția asta îți spune ceva despre cum va arăta colaborarea.

FAQ

Am plătit logoul. Nu e automat al meu? Nu automat. La opera comandată, Legea 8/1996 art. 47 alin. (1) spune că în lipsa unei clauze contrare drepturile patrimoniale aparțin autorului. Plata acoperă serviciul; transferul drepturilor se face printr-o clauză scrisă de cesiune.

Ce trebuie să scrie în contract ca să fiu acoperit? Art. 42 alin. (1) cere ca actul de cesiune să prevadă drepturile transmise și, pentru fiecare, modalitățile de utilizare, durata, întinderea cesiunii și remunerația. Dacă lipsește oricare dintre ele, partea interesată poate cere rezilierea contractului.

Dacă am fișierele sursă, înseamnă că am și drepturile? Nu. Art. 48 alin. (6) spune că dobândirea proprietății asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăși un drept de utilizare. Fișierul pe hard disk și dreptul de a-l folosi comercial sunt două lucruri diferite.

Cu codul site-ului cum e? Invers față de design. La programele pentru calculator, art. 75 spune că în lipsa unei clauze contrare drepturile aparțin celui care angajează sau dă instrucțiunile. Tot acolo, art. 76 alin. (2): cesiunea dreptului de utilizare nu implică transferul dreptului de autor.

Pot cere studioului să renunțe la a fi menționat ca autor? Nu. Art. 11 alin. (1) spune că drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. Dreptul de a fi recunoscut autor rămâne la designer oricât ai plăti, și nu se suprapune cu dreptul tău de a folosi lucrarea.